sâmbătă, 13 octombrie 2007

COIF TRACO-GETIC. TEZAURUL DE LA PERETU


MUZEUL NATIONAL AL ROMANIEI
BUCURESTI
-->
Tezaur Peretu

argint aurit (parţial)

Tehnică / Technique
batere; aurire (parţial)

Dimensiuni / Dimensions
D = 200 mm; Î = 265 mm
Datare / Dating
sec. IV a. Chr.

Loc de descoperire / Discovery area
jud. Teleorman, com. Peretu, Peretu

Calota elipsoidală cu deschiderea dreptunghiulară pentru faţă. Pe frunte doi ochi apotropaici. La baza calotei, decor vegetal; pe obrăzare şi pe apărătoarea de ceafă, scene animaliere. Pe obrăzare două orificii de prindere. Deschiderile laterale zimţate. Deformare mecanică prin lovire; rupturi cu lipsă de material în zona frontală cca 1 cm. Fisuri, zgârieturi.(apud www.cimec.ro)

Coiful este de tip getic, având pe obrăzarul din dreapta motivul vulturului cu iepurele în gheare şi peştele în cioc, iar pe cel din stânga un caprideu asemănător celui de pe ritonul nr. 1 de la Agighiol. Decoraţia şi distribuirea ei pe obrăzarele de la Peretu este aceeaşi cu a coifului de la Detroit. Apărătoarea de ceafă comportă un singur registru, ca la Agighiol. Pe acest unic registru sunt reprezentate trei cervidee similare cu cervideul cu coarnele simplu ramificate de pe ritonul nr. 2 de la Agighiol. Ele sunt orientate două la dreapta şi unul la stânga, pe partea obrăzarului stâng.

Foarte probabil, coifurile de acest gen erau purtate numai cu ocazia unor scene de cult şi de investitură, căsătorie, turnee regale, ospeţe şi, eventual, la vânătoare.

Motivul ochilor este prezent şi pe ceramica greacă, pe akinakesurile scitice şi pe cele din mediul tracic.
Prezenţa unor coifuri din metale preţioase în cadrul tezaurelor getice din sec. IV. î. Chr. se încadrează în lunga serie a existenţei acestor tipuri de artefacte. Coifuri de paradă sau care asigură creşterea prestigiului purtătorului datează încă din epoca bronzului. În lumea minoică şi cea miceniană existau astfel de artefacte făcute din defense de mistreţ.

Homer îi descria pe eroii săi din Iliada şi Odissea ca posesori ai unor asemenea coifuri („Neteda-i piele ferind, căci ea e păzită de coiful cel cu plăci de metal şi cu ochi, dăruit de Apolon…”; „Pune şi coiful de aur crestat şi cu patru gurguie, care-ar putea ocroti pedestrime-a o sută de-oraşe…”) .

Tot în aceeaşi perioadă, în nordul Europei, existau coifuri de bronz decorate cu coarne şi ochi ca atribute ale divinităţilor. În Sumer, au fost descoperite coifuri de aur în mormintele regale. Grecii şi romanii au avut obiceiul de a impresiona prin armele lor de paradă. De la ei au preluat acestă deprindere şi celţii, tracii şi mai târziu germanicii.

Mai multe informatii pe http://cimec.wordpress.com/2012/04/

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu