marți, 13 iulie 2010

Coif corintic cu crista înaltă. Reprezentare pe o statuie a unei zeite.


Muzeul National de Istorie al Transilvaniei - Cluj-Napoca. Inv. V. 1066. LD: Ugruţiu, jud. Sălaj. I. 10,5 cm. Statueta, bine păstrată, face corp comun cu un soclu paralelipipedic gol înăuntru. Lipsă mâna stângă şi atributul din mâna dreaptă. Turnare plină. Patină verde.

Zeiţa cu trăsături fizionomice fine, ochii mari, la origine incrustaţi cu pastă vitroasă, are bucle la tâmple şi părul împletit la ceafă. Pe cap are coif corintic cu crista înaltă, susţinută de un sfinx. Poartă peplos doric, cu mâneci ample şi egida pe piept. Deasupra are un himation care cade transversal peste piept, lasând să se vadă egida. Mantaua face falduri verticale în partea stângă. Deşi redate schematic, faldurile lasă să se vadă poziţia membrelor inferioare. Greutatea corpului cade pe piciorul stâng, dreptul fiind uşor flexionat şi tras înapoi. Braţul drept este ridicat şi arcuit. In mâna dreaptă ţinea lancea. Braţul stâng atârnă pe lângă corp. Este posibil ca să fi sprijint cu mâna scutul. In picioare poartă sandale cu talpa groasă. Soclul paralelipedic are o mulură la partea superioară şi una la partea inferioară.

G. Finály, dă ca loc de provenienţă Ugruţiu; RR 194 F 13 pl. 2 = Civiltà, 201 F 13 (H.Daicoviciu); Gramatopl, DacAnt 184 pl. X/3; L.Marinescu în: Colocviu Freiburg 277 nr. 12 = Sargetia XXI-XXIV 1988-1991, 69 nr. 12; Cat.Cluj 8-9, 25 pl.III (C. Pop) dau ca loc de provenienţă Porolissum.
Primele decenii ale sec. III p. Chr.

Zeita Minerva cu coif corintic pe cap


Muzeul de Istorie si Arheologie Zalău. Inv. C C 228/1958. LD: POROLISSUM (Moigrad, jud. Sălaj). I 8 cm. Starea de conservare precară, suprafaţa corodată, lipsă mâna stângă, laba piciorului stâng, atributul din mâna dreaptă. Turnare plină. Patină verde.

Minerva cu coif corintic pe cap, cu crista înaltă, poartă chiton cu mâneci până la cot şi deasupra himation prins pe umărul stâng cu o fibulă rotundă. Mijlocul este încins cu un colţ al mantalei, mai scurtă la spate. In fizionomie frapează ochii mari incrustaţi la origine cu pastă albă. Braţul stâng este îndoit din cot. In mâna dreaptă ridicată ţinea, probabil, lancea. Contrapost greşit, falduri artificiale, disproporţie între cap şi corp.

C.Pop & Al.Matei, ActaMP II 1978 79 nr. 4 pl. I/3; Miclea & Florescu & Daco-romanii I 93 nr. 198 fig. 198; L.Marinescu în: Colocviu Freiburg 277 nr. 13 = Sargetia XXI-XXIV 1988-1991, 69 nr. 13.

Sec. II - III

luni, 12 iulie 2010

COIF DACIC DIN TUMULUL II DE LA CUGIR(ALBA)

Bibliografie

I.H.Crisan, Cetatea dacica de la Cugir(jud. Alba), in APULUM, XVIII, p. 81-87.

Confectionat din fier. Dateaza din sec. I. i.H. Are o calota sferica, aparatoare de ceafa cu caneluri orizontale si protuberante semisferice si a fost prevazut cu obrazare mobile, ornamentate tot cu protuberante sferice.

Piese similare au fost descoperite la Crasani(Ialomita), Gavani(Braila), Poiana(Gorj), Popesti(Giurgiu), Zimnicea(Teleorman).

Pentru imaginea acestei piese, rugamintea noastra este pentru persoanele din judetul Alba sau pentru colegii nostri arheologi.

FALXUL DACIC A GENERAT UN NOU TIP DE COIF PENTRU LEGIONARII ROMANI


FALXUL DACIC


,, Traian a venit la razboi cu soldati incercati, care-i dispretuiau pe parti si nu le pasa de sagetile lor, dupa ce vazusera ranile groaznice facute de sabiile curbe ale dacilor.” – Principia Historiae, II,,


Toate populatiile vecine invatasera repede sa se teama de sabia dacilor, caci, in mainile unui luptator incercat, aceasta reteza absolut orice, gratie formei sale unice. Arme, armuri, scuturi, oameni, cai – nimic nu rezista unei lovituri de falx. Taierea in sine se facea printr-o miscare combinata de lovire si de apasare in jos, amplificata prin folosirea ambelor maini. In plus, datorita varfului ascutit si curbat in jos, sabia putea penetra usor coifuri si armuri. Dacii se foloseau de falx spre a-si croi drum prin inima unitatilor imbracate in armura sau pentru respingerea atacurilor declansate de calareti, fapt devenit posibil datorita lungimii falxului.

Deoarece aveau nevoie de spatiu pentru a-si folosi cat mai eficient armele, dacii luptau in formatiuni mici, grupati in forma de triunghi cu varful orientat inainte. Pentru ca putea produce usor rani grave sau amputari, falxul a generat atata groaza in randul legionarilor romani, incat armurierii din Imperiu au creat un nou tip de coif, echipat cu doua benzi groase de metal asezate transversal, pentru a rezista loviturilor devastatoare.

MOTIVUL IN CRENGUTA. ORNAMENT PREZENT PE COIFURILE GETO-DACE

Motivul în crenguţă de brăduţ face parte din catalogul elementelor ornamentale utilizate pe coifurile dacice de la Poiana Coţofeneşti, Agighiol, Porţile de Fier şi Peretu, fiind atestat în continuare şi în secolele al II-lea – al V-lea şi următoarele pe piese ceramice (în special capace de recipiente), vase sau opaiţe ornamentate în relief sau prin imprimare în tehnica terra sigillata din lumea carpo-dacică, aparţinând culturii Chilia-Militari din Câmpia Română şi dacilor liberi din vechiul regat dacic. Acelaşi motiv mai este întâlnit şi pe ceramica provincială romană din Sciţia Minor, Moesia, Panonia sau din provinciile vecine din imperiu.

punct de vedere V.Boroneant

APARATOARE DE CEAFA DE LA UN COIF ROMAN

MUZEUL JUDETEAN BUZAU

„În expoziţie se află un fragment dintr-o uniformă romană, mai precis, o apărătoare de ceafă de la un coif, pe care s-a păstrat o inscripţie vizibilă cu numele proprietarului. Se numea Cornelius Augustus şi e posibil să fi fost un militar din legiunile romane sosite la nord de Dunăre. ", ne-a declarat Cătălin Dinu, arheolog la Muzeul Judeţean Buzău.

sursa. Adevarul

Rugam colegii de la muzeu sa ne ajute cu imaginea piesei in cauza.

joi, 8 iulie 2010

REPREZENTAREA UNUI COIF PE UN SIGILIU GETO-DAC



Reprezentarea unui razboinic get-dac pe un sigiliu.

O incercare de traducere a textului de pe sigiliu o gasim la Branislav Stefanoski si AL.Dabija ,, Din arhivele Daciei,,